Treceți la conținutul principal

Regele a obosit

Îmi pare rău pentru lipsa de inspiraţie avută pe blog în ultimele mele două articole. Pinkie, membru fondator până la urmă, nu ştiu de ce leneveşte atât pe acest blog. Păcat că a dat maşina, ne-am mai fi dus prin locuri interesante sau caransebeş. Dar maşini vor mai fi, noi să mai fim, nu neapărat buni cum zicea un prieten (servus szilard!), ci pur şi simplu oameni, şi şoareci, şi regi şi bufoni, şi ne vom mai duce.

Regele a obosit căci până şi regii obosesc. Hagi ar fi putut încheia altfel dar lobul peste Buffon a lovit bara. Apoi a urmat prăbuşirea, fără contact, în careu. Un al doilea cartonaş galben pentru simulare. Eliminare; şi nimeni nu a mai intrat în locul lui pe teren atunci; şi nimeni nu s-a mai aşezat pe tronul lui de atunci. Cris sigur nu îşi aduce aminte meciul, Pinkie oare ştie că se dă galben pentru simulare?

Robbie Williams cântă despre Elvis într-una din melodiile sale bune. I saw you standing at the gates, when Marlon Brando past away, you had that look upon your face. Cât despre Marlon Brando, el obosise de multă vreme. Să iei Oscar pentru rol principal în filmul considerat cel mai des a fi cel mai bun film din toate timpurile, să refuzi premiul şi să trimiţi o nativ-americancă pe scenă e ceva. Se spune că Academia i-ar fi oferit, cu trei ani înainte să moară, premiul pentru întreaga activitate însă cu condiţia ca el să se prezinte la ceremonie. Marlon Brando i-a refuzat impasibil. Cum spuneam, trebuie să fi fost obosit şi el.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

R.I.P. Read My Mind, Polly Says Hi

Observ ca nu mai publica nimeni nimic, well I guess I just did it :) Nu am nimic de scris de fapt, ah da, un banc dragut, probabil voi il stiti deja :)) Iepurasul vorbeste cu ursul: -Ursule au facut oamenii bere cu numele tau -Da, ma? -Da. Se duce ursul la magazinul de langa padure si spune: -Dati-mi si mie un Danut.

Asemănarea

Hobby-ul meu preferat, in Munchen, este sa observ oamenii in metrou. Azi ma gandeam la cum ne maturizam pe parcursul vietii, si ma refer mai mult la limbajul corpului nostru.  Copii nu stau locului pe scaun. Se misca de parca un scaun nu este un scaun, este un obiect de care te folosesti sa stai. Podeaua nu este podea, podeaua este acea platforma pe care gasesti tot felul de comori, sau lava. Iar pentru multi copii, oamenii din afara lumii lor, nu exista. Prin urmare sunt galagiosi si se misca in voie printre straini.   Adolescentii stau doar cu telefonul in mana intr-o pozitie de obicei expresiva cu moda pe care o poarta. Si tot timpul ocupati. Ei fac ce altul nu stie sa faca, ei sunt tot timpul outsider-ii. Pe cei din categoria care urmeaza dupa adolescenti, ii vad ca pe niste oameni ce se straduiesc sa se pacaleasca cum ca ar fi descoperit cum functioneaza viata. Limbajul lor este destul de plictisitor, dar as vrea sa stiu la ce se gandesc cat stau ei asa privind in gol.  Ur