Treceți la conținutul principal

Postări

Se afișează postări din iunie, 2009

Pinkie nu face nimic.

Adica lucreaza toata ziua ceea ce nu prea reprezinta nimic. Unde e Trifa pe blog? Asta inseamna ca nu am sa mai am label cu celmaiiubitdintrepamanteni? Asta e... gasesc eu altceva... In caz ca nu ati ascultat: http://www.youtube.com/watch?v=um5lZWUtYEQ Pinkie stie si de Poli.

Pinkie ce mai face?

Oare ce mai face Pinkie de nu mai zice mai nimic cu în jur de o lună înainte de întoarcerea în România? Oare ştie că i-am trimis invitaţie la Trifa să scrie alături de noi pe acest blog? Că Poli a terminat pe 2 şi e în preliminarile Champions League după ce a primit punctele pe care BJ (ca să nu zic Cristi Brâncovan) le dorea atât de mult? Oare ştie că Milan l-a vândut pe Kaka? Oare ştie multe?

Studiul exhaustiv: ultimele picături

"Azi îmi pregătesc ceva special: pâine cu margarină şi gem" "În zăpadă găsesc un şobolan pe jumătate ros, ros de curiozitate îl prind de coadă şi îl ridic" "Bunica mea mai îmi dă nişte sfaturi, mai degrabă instrucţiuni decât poveţe" "Dau cu pumnii în pereţi până simt că mă mai calmez" "Ooo...Domnu' Chiţu" "Acum mă gândesc, oare îmi sunt de folos prietenii?" "Hai să ţii şi tu de porc..."

Sorinoi căcăţoi

din acelaşi Trifa Sorin , fragment din o zi bună Pe la ora 6 după masa, chiar atunci terminasem de mâncat, aud pe cineva strigând. Ies, mai ies o dată pentru că între timp mă întorsesem în bucătărie unde câinii îşi aşteptau şi ei masa, aşa că i-am lăsat să aştepte. Mă duc la poartă să văd cine-i. Era Armin, mă întreabă dacă nu merg la fotbal. Întretimp mă aşez pe bancă, apare fata mică a vecinului meu: "Sorinoi căcăţoi", mă uit la ea şi-mi zic "Fată de poliţai", mă uit la taică-su şi-mi zic "poliţai". O piatră îmi şuieră pe lângă urechea mea cea mare apoi se orpeşte într-o gâscă cocoşată de la marginea şanţului. O nouă piatră trece razant cu umărul meu, mă gândesc că dacă era Armin în locul meu, cum el dă tot timpul din umeri, l-ar fi lovit. Întorc capul şi o văd pe fata de poliţai. Brusc, aproape subit, îmi dau seama că ea aruncă cu pietrele şi că nimeni nu are vreo treabă cu gâsca cocoşată de pe şanţ. Subit, sună telefonul. Mă încalţ, îl întreb pe Coni