Cra...Cra... Corbul zbura... Alerg prin padurea-necata in ceata. Ii simt mirosul putred ce imi provoaca greata, E-n urma mea, ma haituie-ntruna Si calea n-o vad caci ascunsa e luna Prin norii cei grei ce par a cadea odata cu ploaia marunta Si urletul fiarei din nou ma-nspaimanta. Cra...Cra... Corbu-astepta... M-afund incet prin desisul padurii Simt sangele-mi cugrand prin coltul gurii Si-n pieptul meu arde o rana adanca Ingenuncheat zac in noroi lang-o stanca; Mocirla e rece si suflu-mi ingheata Si totusi e bine ca sunt inca-n viata Din nou ma ridic si-ncerc a fugi. Doi ochi ma tintesc ca niste faclii E fiara nebuna,din nou m-a gasit. Nu pot sa mai lupt, sunt prea obosit Si frica imi trece, ma simt linistit Din man-arunc jos taiosul cutit. Pe fiara aceasta nu vreau s-o ucid Si ochii-i inchid... Cra...Cra... Corbul manca.