Read My Mind, Polly Says Hi

AC Milan, Chelsea to play exhibition in Baltimore http://www.baltimoresun.com/sports/soccer/bal-sp.soccer25mar25,0,4691167.story

Îmi pare rău pentru lipsa de inspiraţie avută pe blog în ultimele mele două articole. Pinkie, membru fondator până la urmă, nu ştiu de ce leneveşte atât pe acest blog. Păcat că a dat maşina, ne-am mai fi dus prin locuri interesante sau caransebeş. Dar maşini vor mai fi, noi să mai fim, nu neapărat buni cum zicea un prieten (servus szilard!), ci pur şi simplu oameni, şi şoareci, şi regi şi bufoni, şi ne vom mai duce. Regele a obosit căci până şi regii obosesc. Hagi ar fi putut încheia altfel dar lobul peste Buffon a lovit bara. Apoi a urmat prăbuşirea, fără contact, în careu. Un al doilea cartonaş galben pentru simulare. Eliminare； şi nimeni nu a mai intrat în locul lui pe teren atunci； şi nimeni nu s-a mai aşezat pe tronul lui de atunci. Cris sigur nu îşi aduce aminte meciul, Pinkie oare ştie că se dă galben pentru simulare? Robbie Williams cântă despre Elvis într-una din melodiile sale bune. I saw you standing at the gates, when Marlon Brando past away, you had that look upon your fac

Nu ştiu câţi oameni îl ştiu pe George Topârceanu, omul după care s-a numit o stradă perpendiculară cu a mea. George, într-una din poeziile sale, Balada unui greier mic , încheie în felul următor: Cri-cri-cri, Toamnă gri, Tare-s mic şi necăjit! Sorin, într-una din poeziile sale, Vânatul fiarei , spune într-unul din versuri "Nu pot să mai lupt, sunt prea obosit" , pentru ca apoi să încheie în felul următor: Şi ochii-i închid... Cra...Cra... Corbul mânca. În afară de evidenta asemănare a interjecţiilor folosite, "Cri-cri-cri " de către George, respectiv "Cra... cra..." de către Sorin, am observat încă o legătură, poate ceva mai discretă la prima vedere, dar doar la prima vedere. Greierul din poezia lui George reprezintă tocmai vânatul fiarei din poezia lui Sorin. Greierul trist şi necăjit, hăituit de fiară, nu mai poate lupta, e prea obosit, cedează în faţa corbului, care nici în timp ce devorează prada nu poate renunţa la înfricoşătoarea sa vorbă: "Cra.

Branco a găsit nişte poezii de-ale unui vecin de-al lui pe calculator. Una dintre aceste poezii mai jos: Intretimp As vrea sa scriu, Dar nici macar un vers nu se-nfiripa-n capul meu. Imi simt gandurile sufocate, Iar inspiratia se pare ca m-a parasit demult. O fraza-mi vine-n minte S-apoi o uit. Ma concentrez asupra foii goale. Poate-mi vine o idee, Dar nimic. Ceva-mi blocheaza neuronii. Sa fie oare caldura de afara? Nu cred, e ceva, e altceva... Incep sa cred c-am obosit, Ca nu mai pot gandi lucid Si-mi vine sa dau dracu' tot, Plec acasa, Nu mai pot! Mi s-a părut că ar putea fi transformată în altceva dacă aş păstra doar versurile 1,7,9,13,16 şi 17. Aş schimba şi titlul şi aş folosi şi diacritice. Ar ieşi următoarea poezie: Examenul Aş vrea să scriu, Mă concentrez asupra foii goale, Dar nimic. Încep să cred c-am obosit, Plec acasă, Nu mai pot!