Treceți la conținutul principal

Editura Regelui

De la
Branco a găsit nişte poezii de-ale unui vecin de-al lui pe calculator. Una dintre aceste poezii mai jos:

Intretimp
As vrea sa scriu,
Dar nici macar un vers nu se-nfiripa-n capul meu.
Imi simt gandurile sufocate,
Iar inspiratia se pare ca m-a parasit demult.
O fraza-mi vine-n minte
S-apoi o uit.
Ma concentrez asupra foii goale.
Poate-mi vine o idee,
Dar nimic.
Ceva-mi blocheaza neuronii.
Sa fie oare caldura de afara?
Nu cred, e ceva, e altceva...
Incep sa cred c-am obosit,
Ca nu mai pot gandi lucid
Si-mi vine sa dau dracu' tot,
Plec acasa,
Nu mai pot!

Mi s-a părut că ar putea fi transformată în altceva dacă aş păstra doar versurile 1,7,9,13,16 şi 17. Aş schimba şi titlul şi aş folosi şi diacritice. Ar ieşi următoarea poezie:

Examenul
Aş vrea să scriu,
Mă concentrez asupra foii goale,
Dar nimic.
Încep să cred c-am obosit,
Plec acasă,
Nu mai pot!
Etichete:

Comentarii

Sorin a spus…
vecinul ala tot eu sunt
9 iulie 2009 la 22:40
Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

R.I.P. Read My Mind, Polly Says Hi

De la Anonim
Observ ca nu mai publica nimeni nimic, well I guess I just did it :) Nu am nimic de scris de fapt, ah da, un banc dragut, probabil voi il stiti deja :)) Iepurasul vorbeste cu ursul: -Ursule au facut oamenii bere cu numele tau -Da, ma? -Da. Se duce ursul la magazinul de langa padure si spune: -Dati-mi si mie un Danut.
2 comentarii
Citiți mai multe

Asemănarea

De la
Un comentariu
Citiți mai multe
De la
Hobby-ul meu preferat, in Munchen, este sa observ oamenii in metrou. Azi ma gandeam la cum ne maturizam pe parcursul vietii, si ma refer mai mult la limbajul corpului nostru.  Copii nu stau locului pe scaun. Se misca de parca un scaun nu este un scaun, este un obiect de care te folosesti sa stai. Podeaua nu este podea, podeaua este acea platforma pe care gasesti tot felul de comori, sau lava. Iar pentru multi copii, oamenii din afara lumii lor, nu exista. Prin urmare sunt galagiosi si se misca in voie printre straini.   Adolescentii stau doar cu telefonul in mana intr-o pozitie de obicei expresiva cu moda pe care o poarta. Si tot timpul ocupati. Ei fac ce altul nu stie sa faca, ei sunt tot timpul outsider-ii. Pe cei din categoria care urmeaza dupa adolescenti, ii vad ca pe niste oameni ce se straduiesc sa se pacaleasca cum ca ar fi descoperit cum functioneaza viata. Limbajul lor este destul de plictisitor, dar as vrea sa stiu la ce se gandesc cat stau ei asa privind in gol.  Ur
2 comentarii
Citiți mai multe