Treceți la conținutul principal

Le Corbusier

Totul a început cu o ploaie neobişnuită de vară.

- Uite... doua curcubeie!!! Ţipă ea încântată de acest fenomen ieşit din comun. Dar nu era singura. Cei 20 de poliţai, care se aflau în mijlocul unei investigaţii, se uitau şi ei uimiţi cu privirile parcă vrăjite spre cer. Eu nu înţelegeam. Am decis într-o secundă, fără să mă uit la cele două curcubee, să mă îndrept spre scena crimei. Era o femeie strangulată, de maxim 23 de ani, rujul ei mi-a atras atenţia... - Îmi pare rău de tine! se auzi părerea de rău din spatele meu. M-am ridicat, m-am intors nepăsator, ca şi cum aş vrea s-o insult. - De ce? am întrebat.
- Nu poţi să te bucuri de acest rar fenomen.
Nu înţelegeam
- Nu înţeleg, ce-i aşa minunat, nici nu se văd clar, nu ştii nici unde încep nici unde se termină. Ce-i aşa minunat?
- Vezi... îmi pare rău de tine.
- DE CE???!!! am răspuns eu revoltat.
- Curcubeiele există cu un scop. NU-i doar o reflexie totala şi dispersiei luminii solare în picăturile de apă din atmosferă şi care are aspectul unui imens arc multicolor desfăşurat pe cer. Dumenezeu le-a creat ca să-şi reamintească, că urmatorul sfârsit nu se va repeta. Dacă ne vom distruge, ne vom distruge cu mâna noastră. Nu e un gând bun?

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

R.I.P. Read My Mind, Polly Says Hi

Observ ca nu mai publica nimeni nimic, well I guess I just did it :) Nu am nimic de scris de fapt, ah da, un banc dragut, probabil voi il stiti deja :)) Iepurasul vorbeste cu ursul: -Ursule au facut oamenii bere cu numele tau -Da, ma? -Da. Se duce ursul la magazinul de langa padure si spune: -Dati-mi si mie un Danut.

Asemănarea

Hobby-ul meu preferat, in Munchen, este sa observ oamenii in metrou. Azi ma gandeam la cum ne maturizam pe parcursul vietii, si ma refer mai mult la limbajul corpului nostru.  Copii nu stau locului pe scaun. Se misca de parca un scaun nu este un scaun, este un obiect de care te folosesti sa stai. Podeaua nu este podea, podeaua este acea platforma pe care gasesti tot felul de comori, sau lava. Iar pentru multi copii, oamenii din afara lumii lor, nu exista. Prin urmare sunt galagiosi si se misca in voie printre straini.   Adolescentii stau doar cu telefonul in mana intr-o pozitie de obicei expresiva cu moda pe care o poarta. Si tot timpul ocupati. Ei fac ce altul nu stie sa faca, ei sunt tot timpul outsider-ii. Pe cei din categoria care urmeaza dupa adolescenti, ii vad ca pe niste oameni ce se straduiesc sa se pacaleasca cum ca ar fi descoperit cum functioneaza viata. Limbajul lor este destul de plictisitor, dar as vrea sa stiu la ce se gandesc cat stau ei asa privind in gol.  Ur