Si iata ca s-a incheiat aventura europeana a tricolorilor. Cum s-a incheiat nu e tocmai de povestit nepotilor. Un meci fara nici o zvacnire in care neputinta ne-a dominat mai mult decat echipa adversa. Asta e o cronica gen cele facute de studentele de la ASE, journalism wannabes. O paralela cu pereche de pantofi vechi si tociti nu mi-as putea permite, s-ar supara Cocis, ale carui ghete cu siguranta erau vechi si tocite. Meciul parea trist inca de la inceput, ei nu aveau chef de fotbal, iar noi nu puteam. Nici ca se putea mai rau, un fel de scunsa in care nimeni nu se ascunde dar cel care vrea sa ii ia cu lopata e miop rau. Da rau de tot.
Dupa doua meciuri in care am stors egalul n-am reusit sa stoarcem portocala. Am terminat pe 3 in grupa mortii, mai mult decat se anticipa, mai putin decat am fi putut obtine. Un fel de negociere esuata tocmai la ultimul meci. Nu ne-am tocmit bine si n-am mai luat nimic. Cu putina incredere trebuia sa le luam la olandezi ceea ce probabil ne-ar fi dat. Ne-am enervat ca si iepurasul ce vroia tigaia ursului si nici n-am mai cutezat. Am fi vrut sa vina ei cu tigaia, sa ne-o puna pe aragaz, iar daca nu, sa isi tina tigaia la ei in tara lalelelor. Acum Italia joaca sferturile.
Mi-au placut Mutu si Codrea. Singurii care parea ca stiu ce fac pe teren. Chivu si el doar ca lipsa lui de creativitate ar fi trebuit sa il indemne pe Piturca sa il foloseasca alaturi de Tamas ca fundas central. Dar nici nu erau alti jucatori de creatie capabili sa creeze. Parca Robben si Van Persie dar in rest...
Am fost aproape de Viena dar n-a fost sa fie. Rasturnati de niste olandezi zburatori asemeni unor fulgi pe timpul unei furtuni de zapada. De doua ori, Huntelaar si Van Persie, si Viena era deja departe. Donadoni era salvat la putin mai mult de 100 de km departare de catre Pirlo si De Rossi si pleaca acum cu ei la Viena in locul lui Piturca. Francezii au sucombat in grupa mortii mai repede ca noi, dar vor avea timp sa riposteze in dubla ce va urma pentru preliminariile mondialului din Africa de Sud.
Nu-i nimic tricolorilor. Nu-i nimic. Ar fi fost ceva daca ati fi castigat turneul dar dupa o pauza de 8 ani, 2 egaluri cu finalistele ultimului campionat mondial nu sunt de risipit. Doua perle pe care le tinem strans fiindca n-am putut intregi colierul. Nu ne-am luptat cu nimeni si e tot ce n-am ramas. Dar vom lupta, vom face multe si vom face putine.
Piturca si ai lor se intorc deci acasa. Bravo lor pentru performanta realizata. Trei meciuri benefice pentru pregatirea si intarirea lotului si mai putem inventa tot felul de lectii invatate din acest turneu, tot felul de incercari de a compensa infrangerea. Pana la urma tot va veni vremea cand Piturca, sau un altul, le va veni de hac celorlalti, si ne ve face sa auzim imnul Romaniei si la sfarsitul unui meci de fotbal.
P.S. Un status inaintea partidei cu Italia urmat de un preluat cu cateva ora inaintea meciului cu Olanda. Acelasi autor.
Dupa doua meciuri in care am stors egalul n-am reusit sa stoarcem portocala. Am terminat pe 3 in grupa mortii, mai mult decat se anticipa, mai putin decat am fi putut obtine. Un fel de negociere esuata tocmai la ultimul meci. Nu ne-am tocmit bine si n-am mai luat nimic. Cu putina incredere trebuia sa le luam la olandezi ceea ce probabil ne-ar fi dat. Ne-am enervat ca si iepurasul ce vroia tigaia ursului si nici n-am mai cutezat. Am fi vrut sa vina ei cu tigaia, sa ne-o puna pe aragaz, iar daca nu, sa isi tina tigaia la ei in tara lalelelor. Acum Italia joaca sferturile.
Mi-au placut Mutu si Codrea. Singurii care parea ca stiu ce fac pe teren. Chivu si el doar ca lipsa lui de creativitate ar fi trebuit sa il indemne pe Piturca sa il foloseasca alaturi de Tamas ca fundas central. Dar nici nu erau alti jucatori de creatie capabili sa creeze. Parca Robben si Van Persie dar in rest...
Am fost aproape de Viena dar n-a fost sa fie. Rasturnati de niste olandezi zburatori asemeni unor fulgi pe timpul unei furtuni de zapada. De doua ori, Huntelaar si Van Persie, si Viena era deja departe. Donadoni era salvat la putin mai mult de 100 de km departare de catre Pirlo si De Rossi si pleaca acum cu ei la Viena in locul lui Piturca. Francezii au sucombat in grupa mortii mai repede ca noi, dar vor avea timp sa riposteze in dubla ce va urma pentru preliminariile mondialului din Africa de Sud.
Nu-i nimic tricolorilor. Nu-i nimic. Ar fi fost ceva daca ati fi castigat turneul dar dupa o pauza de 8 ani, 2 egaluri cu finalistele ultimului campionat mondial nu sunt de risipit. Doua perle pe care le tinem strans fiindca n-am putut intregi colierul. Nu ne-am luptat cu nimeni si e tot ce n-am ramas. Dar vom lupta, vom face multe si vom face putine.
Piturca si ai lor se intorc deci acasa. Bravo lor pentru performanta realizata. Trei meciuri benefice pentru pregatirea si intarirea lotului si mai putem inventa tot felul de lectii invatate din acest turneu, tot felul de incercari de a compensa infrangerea. Pana la urma tot va veni vremea cand Piturca, sau un altul, le va veni de hac celorlalti, si ne ve face sa auzim imnul Romaniei si la sfarsitul unui meci de fotbal.
P.S. Un status inaintea partidei cu Italia urmat de un preluat cu cateva ora inaintea meciului cu Olanda. Acelasi autor.
Comentarii