Hobby-ul meu preferat, in Munchen, este sa observ oamenii in metrou. Azi ma gandeam la cum ne maturizam pe parcursul vietii, si ma refer mai mult la limbajul corpului nostru.
Copii nu stau locului pe scaun. Se misca de parca un scaun nu este un scaun, este un obiect de care te folosesti sa stai. Podeaua nu este podea, podeaua este acea platforma pe care gasesti tot felul de comori, sau lava. Iar pentru multi copii, oamenii din afara lumii lor, nu exista. Prin urmare sunt galagiosi si se misca in voie printre straini.
Adolescentii stau doar cu telefonul in mana intr-o pozitie de obicei expresiva cu moda pe care o poarta. Si tot timpul ocupati. Ei fac ce altul nu stie sa faca, ei sunt tot timpul outsider-ii.
Pe cei din categoria care urmeaza dupa adolescenti, ii vad ca pe niste oameni ce se straduiesc sa se pacaleasca cum ca ar fi descoperit cum functioneaza viata. Limbajul lor este destul de plictisitor, dar as vrea sa stiu la ce se gandesc cat stau ei asa privind in gol.
Urmatoarea categorie sunt cei care sunt activi. Au pretentii si au trecut prin multe. Se imbraca destul de interesant uneori. De parca si-ar mai trai viata inca o data.
Iar ultima categorie, este preferata mea dupa cea a copiilor. Ei sunt persoanele in varsta. Ei sunt interesanti, cu povesti, urati, frumosi, stilati, mirositori. Corpul lor nu-mi spune decat ca au descoperit cum vor ca societatea sa fie sau cat de dezamagiti sunt de ea.
So there you have it, people. My first blog post in years. I am Tina and this is my subway thought.
Mock it if you must.
Copii nu stau locului pe scaun. Se misca de parca un scaun nu este un scaun, este un obiect de care te folosesti sa stai. Podeaua nu este podea, podeaua este acea platforma pe care gasesti tot felul de comori, sau lava. Iar pentru multi copii, oamenii din afara lumii lor, nu exista. Prin urmare sunt galagiosi si se misca in voie printre straini.
Adolescentii stau doar cu telefonul in mana intr-o pozitie de obicei expresiva cu moda pe care o poarta. Si tot timpul ocupati. Ei fac ce altul nu stie sa faca, ei sunt tot timpul outsider-ii.
Pe cei din categoria care urmeaza dupa adolescenti, ii vad ca pe niste oameni ce se straduiesc sa se pacaleasca cum ca ar fi descoperit cum functioneaza viata. Limbajul lor este destul de plictisitor, dar as vrea sa stiu la ce se gandesc cat stau ei asa privind in gol.
Urmatoarea categorie sunt cei care sunt activi. Au pretentii si au trecut prin multe. Se imbraca destul de interesant uneori. De parca si-ar mai trai viata inca o data.
Iar ultima categorie, este preferata mea dupa cea a copiilor. Ei sunt persoanele in varsta. Ei sunt interesanti, cu povesti, urati, frumosi, stilati, mirositori. Corpul lor nu-mi spune decat ca au descoperit cum vor ca societatea sa fie sau cat de dezamagiti sunt de ea.
So there you have it, people. My first blog post in years. I am Tina and this is my subway thought.
Mock it if you must.
Comentarii