Treceți la conținutul principal

Written by LUDMILA PETROVSCHI...(in Moldova nu e internet din asta super power asa ca m-a rugat sa postez eu)

hm...moldova...sectia de pasapoarte..am mers sa imi fac un nou buletin...ora 8 fara 10...cica prima data se intra la camera nr 3...stau in rand..intru...ma trimite la sef...camera 1...numai ca imi zice 6..dar 6 nu exista.....sefu ma trimite inapoi in 3.....din 3 in 5 de acolo la camera foto ...nr 4 apoi in 5 si la banca sa achit valoarea buletinului...apoi iar la babele din 5.....din 5 la sef sa imi semneze pe declaratie apoi in 5 si apoi iarasi in 3 unde erau 3 tzoate care vb la tel scriau 2 cuv la calc....si urlau sa iesi afara ca le deranjezi..afara e frig....ies...fiecare asteapta la una din ele...eu intreb de cineva de unde si-a luat cerere de aia...mi-a zis careva sec ca de la aia din dreapta...ma gandesc sa intru la camera foto intre timp ca imi mai tre 2 poze si nu a vrut sa mi le de-a data trecuta cand am fost...ma duc..ma dezbrac....imi cere foaia...pe care nu o am ca e rand la 3....si apoi oricum tre sa vin sa imi fac poza si sa merg inapoi la 3..ce rost are..sa imi faca fara foaie...doar mi-a mai facut o data...nu vrea...ma duc inapoi in rand...babele se cearta ....nu se stie care e urma.....unii intra fara rand...ca "vin de la sef".....dupa 3 sfert de ora intru si eu....mi se spune ca tre sa stau in rand la cealalta.....cum adika?...da ce..pe tine te doare mana?....ma enervez...mi-a ajuns la gat....imi iau actele si le trantesc in mijlocul camerei.....le las acolo si ma pun pe scaun...nimeni nu zice nimic...apoi cineva observa ca is pe jos si zice ca le-am scapat......una de langa el zice sa ma lase in pace ca m-am enervat.....ma cheama...dupa alte 15 min... imi da o foaie si ma duc la camera cu fotografiatu....iau pozele si ma asez iar in rand...imi bag picioru si intru inauntru ca am inghetat....acuma nu ma mai da nimeni afara....dar imi cere 20 de lei ca nu aveam originalul....nu prea am ce face..tre sa le dau..ca altfel am pierdut juma de zi degeaba...banii ii pune intr-un sertar de la picior...cred ca a facut in ziua asta jumate din salariul lui taicameu....imi zice ca sunt libera...voi primi buletinul intr-o luna...ce fericire...

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

R.I.P. Read My Mind, Polly Says Hi

Observ ca nu mai publica nimeni nimic, well I guess I just did it :) Nu am nimic de scris de fapt, ah da, un banc dragut, probabil voi il stiti deja :)) Iepurasul vorbeste cu ursul: -Ursule au facut oamenii bere cu numele tau -Da, ma? -Da. Se duce ursul la magazinul de langa padure si spune: -Dati-mi si mie un Danut.

Asemănarea

Hobby-ul meu preferat, in Munchen, este sa observ oamenii in metrou. Azi ma gandeam la cum ne maturizam pe parcursul vietii, si ma refer mai mult la limbajul corpului nostru.  Copii nu stau locului pe scaun. Se misca de parca un scaun nu este un scaun, este un obiect de care te folosesti sa stai. Podeaua nu este podea, podeaua este acea platforma pe care gasesti tot felul de comori, sau lava. Iar pentru multi copii, oamenii din afara lumii lor, nu exista. Prin urmare sunt galagiosi si se misca in voie printre straini.   Adolescentii stau doar cu telefonul in mana intr-o pozitie de obicei expresiva cu moda pe care o poarta. Si tot timpul ocupati. Ei fac ce altul nu stie sa faca, ei sunt tot timpul outsider-ii. Pe cei din categoria care urmeaza dupa adolescenti, ii vad ca pe niste oameni ce se straduiesc sa se pacaleasca cum ca ar fi descoperit cum functioneaza viata. Limbajul lor este destul de plictisitor, dar as vrea sa stiu la ce se gandesc cat stau ei asa privind in gol.  Ur