din acelaşi Trifa Sorin, fragment din o zi bună
Pe la ora 6 după masa, chiar atunci terminasem de mâncat, aud pe cineva strigând. Ies, mai ies o dată pentru că între timp mă întorsesem în bucătărie unde câinii îşi aşteptau şi ei masa, aşa că i-am lăsat să aştepte. Mă duc la poartă să văd cine-i. Era Armin, mă întreabă dacă nu merg la fotbal. Întretimp mă aşez pe bancă, apare fata mică a vecinului meu: "Sorinoi căcăţoi", mă uit la ea şi-mi zic "Fată de poliţai", mă uit la taică-su şi-mi zic "poliţai".
O piatră îmi şuieră pe lângă urechea mea cea mare apoi se orpeşte într-o gâscă cocoşată de la marginea şanţului. O nouă piatră trece razant cu umărul meu, mă gândesc că dacă era Armin în locul meu, cum el dă tot timpul din umeri, l-ar fi lovit. Întorc capul şi o văd pe fata de poliţai. Brusc, aproape subit, îmi dau seama că ea aruncă cu pietrele şi că nimeni nu are vreo treabă cu gâsca cocoşată de pe şanţ. Subit, sună telefonul.
Mă încalţ, îl întreb pe Coniac dacă vine, apoi mergem... mergem... mergem... După un minut de mers ajungem pe teren. Apare Dani, pe biţiglă, în urma lui era Armin care îi privea roata cum se-nvârte gândindu-se că bitigla aia are frâne bune şi că după ce le va testa ar putea chiar să o vândă. Acum suntem deja patru pe teren.
Suntem cam puţini. Ca prin minune, subit chiar, apare Grasu alături de fraţii Socaciu. Ne împărţim în două echipe şi începem să jucăm. Dori Socaciu stă pe tuşă şi fumează, Grasu stă în poartă iar Coniac, având posesia mingii aleargă de zor pe teren în timp ce echipa mea , Dani şi Ovidiu Socaciu, se uită nedumeriţi.
De cealaltă parte Grasu şi Coniac, droguri şi alcool, cum vrei tu, iubite cititorule, se menţineau fermi pe poziţii.
Pe la ora 6 după masa, chiar atunci terminasem de mâncat, aud pe cineva strigând. Ies, mai ies o dată pentru că între timp mă întorsesem în bucătărie unde câinii îşi aşteptau şi ei masa, aşa că i-am lăsat să aştepte. Mă duc la poartă să văd cine-i. Era Armin, mă întreabă dacă nu merg la fotbal. Întretimp mă aşez pe bancă, apare fata mică a vecinului meu: "Sorinoi căcăţoi", mă uit la ea şi-mi zic "Fată de poliţai", mă uit la taică-su şi-mi zic "poliţai".
O piatră îmi şuieră pe lângă urechea mea cea mare apoi se orpeşte într-o gâscă cocoşată de la marginea şanţului. O nouă piatră trece razant cu umărul meu, mă gândesc că dacă era Armin în locul meu, cum el dă tot timpul din umeri, l-ar fi lovit. Întorc capul şi o văd pe fata de poliţai. Brusc, aproape subit, îmi dau seama că ea aruncă cu pietrele şi că nimeni nu are vreo treabă cu gâsca cocoşată de pe şanţ. Subit, sună telefonul.
Mă încalţ, îl întreb pe Coniac dacă vine, apoi mergem... mergem... mergem... După un minut de mers ajungem pe teren. Apare Dani, pe biţiglă, în urma lui era Armin care îi privea roata cum se-nvârte gândindu-se că bitigla aia are frâne bune şi că după ce le va testa ar putea chiar să o vândă. Acum suntem deja patru pe teren.
Suntem cam puţini. Ca prin minune, subit chiar, apare Grasu alături de fraţii Socaciu. Ne împărţim în două echipe şi începem să jucăm. Dori Socaciu stă pe tuşă şi fumează, Grasu stă în poartă iar Coniac, având posesia mingii aleargă de zor pe teren în timp ce echipa mea , Dani şi Ovidiu Socaciu, se uită nedumeriţi.
De cealaltă parte Grasu şi Coniac, droguri şi alcool, cum vrei tu, iubite cititorule, se menţineau fermi pe poziţii.
Comentarii