Treceți la conținutul principal

Adancul rau

In toiul noptii incep sa merg in somn, dinspre muntii credintei catre adancul rau. (cat de dual)

Trebuie sa caut ceva, ceva sacru ce am pierdut (cum am pierdut totul?) dar raul este mare si prea greu de trecut. Totusi, chiar daca stiu ca raul e mare eu merg in fiecare seara si stau pe mal.

Incerc sa trec pe partea cealalta (exact invers ca si luke sunt tatal tau) pentru a gasi in sfarsit ceea ce cautam. (ceva sacru)

In toiul noptii incep sa merg in somn prin valea fricii (bau bau cu cu bau) catre un rau atat de adanc.

Cautam ceva ce mi-a fost luat din suflet. (sufletul meu). Cineva mi-a furat ceva ce n-as pierde niciodata. (desi pierdusem ceva sacru)

Nu stiu de ce merg noaptea in somn (chiar nu mai stiu) dar acum sunt obosit si nu mai vreau sa mai merg. Sper sa nu imi ia tot restul vietii sa gasesc ceea ce cautam (cautam ceva ce am pierdut, ceva sacru)

In toiul noptii incep sa merg in somn prin jungla indoielii (sa ezit, sa nu ezit) catre adancul rau.

Stiu ca eu caut ceva (stiu, da! acum iarasi stiu, stiu ca eu caut), ceva atat de nedefinit (inexorabil,
inefabil) incat poate fi vazut doar de catre ochii orbului in mijlocul noptii. (asta numesc eu mister)

Nu sunt sigur de o viata dupa asta, Dumnezeu stie ca nu am fost niciodata un om spiritual. (stim cu totii)

Botezat prin foc, ma arunc in raul ce curge prin tara fagaduintei. (chiar si aici, chiar si tu Brutus?)

In toiul noptii incep sa merg in somn (merg mult de tot de data asta) prin desertul adevarului catre adancul rau.

Toti sfarsim in ocean, toti pornim in curenti, toti suntem purtati de raul viselor in mjlocul noptii.

Billy Joel-The River of Dreams

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

R.I.P. Read My Mind, Polly Says Hi

Observ ca nu mai publica nimeni nimic, well I guess I just did it :) Nu am nimic de scris de fapt, ah da, un banc dragut, probabil voi il stiti deja :)) Iepurasul vorbeste cu ursul: -Ursule au facut oamenii bere cu numele tau -Da, ma? -Da. Se duce ursul la magazinul de langa padure si spune: -Dati-mi si mie un Danut.

Asemănarea

Hobby-ul meu preferat, in Munchen, este sa observ oamenii in metrou. Azi ma gandeam la cum ne maturizam pe parcursul vietii, si ma refer mai mult la limbajul corpului nostru.  Copii nu stau locului pe scaun. Se misca de parca un scaun nu este un scaun, este un obiect de care te folosesti sa stai. Podeaua nu este podea, podeaua este acea platforma pe care gasesti tot felul de comori, sau lava. Iar pentru multi copii, oamenii din afara lumii lor, nu exista. Prin urmare sunt galagiosi si se misca in voie printre straini.   Adolescentii stau doar cu telefonul in mana intr-o pozitie de obicei expresiva cu moda pe care o poarta. Si tot timpul ocupati. Ei fac ce altul nu stie sa faca, ei sunt tot timpul outsider-ii. Pe cei din categoria care urmeaza dupa adolescenti, ii vad ca pe niste oameni ce se straduiesc sa se pacaleasca cum ca ar fi descoperit cum functioneaza viata. Limbajul lor este destul de plictisitor, dar as vrea sa stiu la ce se gandesc cat stau ei asa privind in gol.  Ur