Hobby-ul meu preferat, in Munchen, este sa observ oamenii in metrou. Azi ma gandeam la cum ne maturizam pe parcursul vietii, si ma refer mai mult la limbajul corpului nostru. Copii nu stau locului pe scaun. Se misca de parca un scaun nu este un scaun, este un obiect de care te folosesti sa stai. Podeaua nu este podea, podeaua este acea platforma pe care gasesti tot felul de comori, sau lava. Iar pentru multi copii, oamenii din afara lumii lor, nu exista. Prin urmare sunt galagiosi si se misca in voie printre straini. Adolescentii stau doar cu telefonul in mana intr-o pozitie de obicei expresiva cu moda pe care o poarta. Si tot timpul ocupati. Ei fac ce altul nu stie sa faca, ei sunt tot timpul outsider-ii. Pe cei din categoria care urmeaza dupa adolescenti, ii vad ca pe niste oameni ce se straduiesc sa se pacaleasca cum ca ar fi descoperit cum functioneaza viata. Limbajul lor este destul de plictisitor, dar as vrea sa stiu la ce se gandesc cat stau ei asa privind in gol. Ur
Lui asta mica ii place sushi- ul . Ea spune ca daca ar servi sushi deconstruit probabil nu i-ar mai placea. Chris e mica, sushi- ul e mic , combinatia perfecta. Saptamana trecuta Chris a facut propriul ei sushi: La inceput asculta atenta ce se spunea.. Dar pana la urma, cred ca ea a stiut mai bine.... Prima mea amintire cu Chris e infasurata intr-o esarfa. Lui Chris ii plac esarfele, dar nu prima esarfa la care am contribuit cu sugestii. L-am rugat pe Daniel sa o descrie pe Chris, ca research work pentru blog, dar Daniel a zis ca nu are inspiratie . Cred ca urmatorul post o sa fie despre Daniel, ca tot vine ziua lui. Chris si -a tatuat logo- ul Firefox pe mana . Suna ciudat, dar e chiar foxy. Eu si Chris avem o piscina in Cipru. Mai nou e folosita de nudisti. Se spune ca o poza face cat 1000 de cuvinte...