Ieri am intrebat-o pe Tulip daca ii place in America. A luat un teanc de hartii si le-a aruncat nervoasa pe jos. Am dedus ca e un NU mare - mare.
Am inceput viata mea in America in acelasi timp cu Laleaua orientala. Imi amintesc prima zi in care ni s-a aratat tot hotelul. Era dupa o lunga zi de munca, toata lumea era obosita si singurul lucru la care ne gandeam era cum sa plecam mai repede acasa... Am avut indrazneala sa ne grabim putin si sa vorbim intre noi. Tulip a noastra a inceput sa tipe la noi :
"Liniste! Vreau sa invat tooot!" Okkk....
Apoi a venit fatidica zi in care l-am pupat pe Kal la lucru si ...daaaaa... nu era nimeni in jur! Cel putin asa credeam... Pana am auzit vocea bine cunoscuta:
"Guuuuuuuuuuuuys... I've seen that!" Urmata de urarile de bine pentru Kal:
"Marcy (ok ok ;puteti sa radeti) e aici de o luna si deja esti cu ea! Good job Kalpesh!"
Cred ca pentru o zi mi-as dori sa fiu naiva ca si Tulip... Ar fi multe de spus despre ea...
Sa consideram ca acasta e doar prima parte!
Comentarii
P.S. ....dupa plecarea ei nu am mai zambit....